Patru daruri minunate, în multe lipsuri împachetate
Pagina 1 din 1
07052013
Patru daruri minunate, în multe lipsuri împachetate
Un om înțelept a spus cândva că „multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii e tot inima unei mame”.
Astăzi, vă invităm să cunoașteți inima unei mame care, la 46 de ani, își crește singură cei patru copii, într-o casă pe care trebuie s-o evacueze, dintr-un venit infim și o credință puternică.
A luat viața de la zero de nenumărate ori și a reușit să supraviețuiască, să fie o adevărată eroină.
Însă, în ultima perioadă, necazurile și lipsurile s-au înmulțit, iar acum are nevoie de ajutor.
Ascultați un reportaj despre suferință, perseverență și speranță, realizat de Gabriel Tudor.
< Liuba Verlan s-a născut în Kazakhstan, unde au fost deportați părinții și bunicii ei.
După șase ani, s-au întors cu toții în Republica Moldova.
Acolo, Liuba a copilărit, a învățat și apoi a hotărât să meargă mai departe cu studiile.
A vrut să facă design vestimentar, așa că a mers la Kiev, unde a urmat o facultate de profil, apoi a venit în România cu o bursă post-universitară.
Aici l-a întâlnit pe cel care, mult mai târziu, avea să devină tatăl celor patru copii.
Din păcate, relația lor s-a destrămat în timp, iar femeia a rămas singură.
Asta e viața... de multe ori oamenii nu se înțeleg și atuncea se separă.
Ne-a anunțat acum trei luni că ne mai ajută cu bani, dar n-o să poată să ne ajute așa mult cum ne-a ajutat până acum, pentru că își face familie și are nevoie și pentru cealaltă familie...
Nu știu ce va fi mai departe!
Liuba trăiește acum la limita sărăciei, alături de cei patru copii, într-o casă la curte.
Ar vrea să poată munci, dar nu are în grija cui să-i lase pe micuți.
Cu banii primiți din alocații, femeia încearcă să facă imposibilul: să îi crească sănătoși și să le ofere șansa unei vieți mai bune.
Venitul nostru lunar este de 326 de lei, dar peste câteva luni, în vară, noi o să avem un milion și patru sute, deci 42 de lei pentru patru copii.
Este foarte greu să plătești din banii ăștia și întreținerea și chiria și haine și mâncare și medicamentele.
Acuma au fost răciți, o săptămână. S-au dus foarte mulți bani pe medicamente.
Aveți rude care să vă ajute?
Nu, sunt din Republica Moldova. Mama mea are 80 și de ani, este foarte bătrână.
Nu am frați, surori și nu am nicio rudă, mătușă aici, nimeni, nimeni.
Îl are, însă, pe Dumnezeu aproape.
Credincioșii Parohiei „Mihai Bravu” din București au ajutat-o să supraviețuiască în momentele cele mai grele.
Părintele paroh Cristian Popa cunoaște situația Liubei și a făcut tot ce i-a stat în putere să nu o lase la greu.
Totdeauna a stat pe lângă Biserică, ce s-a mai întâmplat așa în viața ei, tot cu sprijinul credincioșilor, al nostru, al celor care au vrut să facă o faptă creștină și să o sprijine.
Au și fost impresionați de viața ei, pentru că până la 39 de ani nu a avut niciun copil. Și după aceea au urmat alți 3.
A fost un dar de la Dumnezeu faptul că s-au născut acești copii, iar ea o luptătoare pentru că de fiecare dată nu a renunțat la sarcină.
A trecut prin multe greutăți și în continuare se zbate așa.
Eu chiar mă mir cum reușește să crească patru copii și să treacă prin toate lipsurile materiale pe care le are.
Pe lângă banii foarte puțini, Liuba trebuie să facă față unei noi încercări: casa în care locuiește se află în litigiu, iar în următoarele două luni, ea și copiii vor fi nevoiți să se mute.
Unde? Nici ei nu știu...
Mă rog la Dumnezeu în fiecare seară, dacă este cineva care ne-a auzit povestea și crede că poate să ne ajute cu o cameră la curte, ca să putem să plătim cât mai puțini bani pentru așa ceva. Foarte greu ne este!
Singura mea rugăminte, dacă ne aude cineva și are posibilitatea, o cameră la curte cu intrare separată pentru că copiii... știți... să nu deranjăm.
Și ca să pot să muncesc, să fac acasă, pentru că aici e bine, dar noi, din păcate, trebuie să plecăm...
Eu am o mașină de cusut, aș putea să lucrez. E foarte greu la bloc să stai cu patru copii și să și coși, pentru că ei de multe ori adorm seara și eu pot să lucrez.
La bloc este imposibil să faci. Mai ales vara, lumea deschide geamurile, se aude orișice... O mașină de cusut, care e de picior, face gălăgie.
Aș putea să lucrez acasă, asta ar fi singura mea soluție.
Altceva deocamdată nu văd.
Situația în care se află Liuba și cei patru copii este una disperată.
Vrea să îi crească sănătoși, dar n-are cu ce.
Vrea să muncească, dar n-are unde.
Își dorește să le ofere o viață mai bună, dar nu are o locuință stabilă.
Totul pare să-i fie potrivnic...
Însă, dacă suntem creștini adevărați, putem reda zâmbetul pe fețele unor copii mult prea mici și nevinovați pentru o viață mereu amenințată de lipsuri.
Cei care vor să o ajute pe Liuba Verlan, pot suna la numărul de telefon 0372-768-245 (ori direct la 0758-412-689) sau ne pot trimite un e-mail la adresa: stiri@trinitas.ro >
Un reportaj realizat de Gabriel Tudor.
{Sursa: Radio Trinitas}
Astăzi, vă invităm să cunoașteți inima unei mame care, la 46 de ani, își crește singură cei patru copii, într-o casă pe care trebuie s-o evacueze, dintr-un venit infim și o credință puternică.
A luat viața de la zero de nenumărate ori și a reușit să supraviețuiască, să fie o adevărată eroină.
Însă, în ultima perioadă, necazurile și lipsurile s-au înmulțit, iar acum are nevoie de ajutor.
Ascultați un reportaj despre suferință, perseverență și speranță, realizat de Gabriel Tudor.
< Liuba Verlan s-a născut în Kazakhstan, unde au fost deportați părinții și bunicii ei.
După șase ani, s-au întors cu toții în Republica Moldova.
Acolo, Liuba a copilărit, a învățat și apoi a hotărât să meargă mai departe cu studiile.
A vrut să facă design vestimentar, așa că a mers la Kiev, unde a urmat o facultate de profil, apoi a venit în România cu o bursă post-universitară.
Aici l-a întâlnit pe cel care, mult mai târziu, avea să devină tatăl celor patru copii.
Din păcate, relația lor s-a destrămat în timp, iar femeia a rămas singură.
Asta e viața... de multe ori oamenii nu se înțeleg și atuncea se separă.
Ne-a anunțat acum trei luni că ne mai ajută cu bani, dar n-o să poată să ne ajute așa mult cum ne-a ajutat până acum, pentru că își face familie și are nevoie și pentru cealaltă familie...
Nu știu ce va fi mai departe!
Liuba trăiește acum la limita sărăciei, alături de cei patru copii, într-o casă la curte.
Ar vrea să poată munci, dar nu are în grija cui să-i lase pe micuți.
Cu banii primiți din alocații, femeia încearcă să facă imposibilul: să îi crească sănătoși și să le ofere șansa unei vieți mai bune.
Venitul nostru lunar este de 326 de lei, dar peste câteva luni, în vară, noi o să avem un milion și patru sute, deci 42 de lei pentru patru copii.
Este foarte greu să plătești din banii ăștia și întreținerea și chiria și haine și mâncare și medicamentele.
Acuma au fost răciți, o săptămână. S-au dus foarte mulți bani pe medicamente.
Aveți rude care să vă ajute?
Nu, sunt din Republica Moldova. Mama mea are 80 și de ani, este foarte bătrână.
Nu am frați, surori și nu am nicio rudă, mătușă aici, nimeni, nimeni.
Îl are, însă, pe Dumnezeu aproape.
Credincioșii Parohiei „Mihai Bravu” din București au ajutat-o să supraviețuiască în momentele cele mai grele.
Părintele paroh Cristian Popa cunoaște situația Liubei și a făcut tot ce i-a stat în putere să nu o lase la greu.
Totdeauna a stat pe lângă Biserică, ce s-a mai întâmplat așa în viața ei, tot cu sprijinul credincioșilor, al nostru, al celor care au vrut să facă o faptă creștină și să o sprijine.
Au și fost impresionați de viața ei, pentru că până la 39 de ani nu a avut niciun copil. Și după aceea au urmat alți 3.
A fost un dar de la Dumnezeu faptul că s-au născut acești copii, iar ea o luptătoare pentru că de fiecare dată nu a renunțat la sarcină.
A trecut prin multe greutăți și în continuare se zbate așa.
Eu chiar mă mir cum reușește să crească patru copii și să treacă prin toate lipsurile materiale pe care le are.
Pe lângă banii foarte puțini, Liuba trebuie să facă față unei noi încercări: casa în care locuiește se află în litigiu, iar în următoarele două luni, ea și copiii vor fi nevoiți să se mute.
Unde? Nici ei nu știu...
Mă rog la Dumnezeu în fiecare seară, dacă este cineva care ne-a auzit povestea și crede că poate să ne ajute cu o cameră la curte, ca să putem să plătim cât mai puțini bani pentru așa ceva. Foarte greu ne este!
Singura mea rugăminte, dacă ne aude cineva și are posibilitatea, o cameră la curte cu intrare separată pentru că copiii... știți... să nu deranjăm.
Și ca să pot să muncesc, să fac acasă, pentru că aici e bine, dar noi, din păcate, trebuie să plecăm...
Eu am o mașină de cusut, aș putea să lucrez. E foarte greu la bloc să stai cu patru copii și să și coși, pentru că ei de multe ori adorm seara și eu pot să lucrez.
La bloc este imposibil să faci. Mai ales vara, lumea deschide geamurile, se aude orișice... O mașină de cusut, care e de picior, face gălăgie.
Aș putea să lucrez acasă, asta ar fi singura mea soluție.
Altceva deocamdată nu văd.
Situația în care se află Liuba și cei patru copii este una disperată.
Vrea să îi crească sănătoși, dar n-are cu ce.
Vrea să muncească, dar n-are unde.
Își dorește să le ofere o viață mai bună, dar nu are o locuință stabilă.
Totul pare să-i fie potrivnic...
Însă, dacă suntem creștini adevărați, putem reda zâmbetul pe fețele unor copii mult prea mici și nevinovați pentru o viață mereu amenințată de lipsuri.
Cei care vor să o ajute pe Liuba Verlan, pot suna la numărul de telefon 0372-768-245 (ori direct la 0758-412-689) sau ne pot trimite un e-mail la adresa: stiri@trinitas.ro >
Un reportaj realizat de Gabriel Tudor.
{Sursa: Radio Trinitas}
((Gabriel))-
Distribuie acest articol pe:
Patru daruri minunate, în multe lipsuri împachetate :: Comentarii
Mar Mai 07, 2013 11:16 pm Scris de Irina
Gabriel, dar B.O.R. contribuie cu altceva in ajutarea acestor oameni, in afara sponsorizarii acestor mesaje umanitare? Pentru ca presupun ca e si BOR implicata, avind in vedere ca Radio Trinitas e postul ei oficial de radio, nu?
Nu inteleg anumite lucruri. Liuba se teme sa nu deranjeze vecinii cu masina de cusut, dar nu si pe proprii copii? Inteleg ca este din Moldova, are sau nu cetatenie romana? Sotul spune ca nu poate sa o mai ajute, totusi exista anumite obligatii legale privind pensia alimentara, chiar si in Moldova.
Mesajul se adreseaza doar celor din Bucuresti, presupun? Dar in Moldova, daca s-ar intoarce acasa, nu ar avea unde sa locuiasca?
Nu inteleg anumite lucruri. Liuba se teme sa nu deranjeze vecinii cu masina de cusut, dar nu si pe proprii copii? Inteleg ca este din Moldova, are sau nu cetatenie romana? Sotul spune ca nu poate sa o mai ajute, totusi exista anumite obligatii legale privind pensia alimentara, chiar si in Moldova.
Mesajul se adreseaza doar celor din Bucuresti, presupun? Dar in Moldova, daca s-ar intoarce acasa, nu ar avea unde sa locuiasca?
Mar Mai 07, 2013 11:45 pm Scris de ((Gabriel))
Irina a scris:Gabriel, dar B.O.R. contribuie cu altceva in ajutarea acestor oameni, in afara sponsorizarii acestor mesaje umanitare? Pentru ca presupun ca e si BOR implicata, avind in vedere ca Radio Trinitas e postul ei oficial de radio, nu?
Nu inteleg anumite lucruri. Liuba se teme sa nu deranjeze vecinii cu masina de cusut, dar nu si pe proprii copii? Inteleg ca este din Moldova, are sau nu cetatenie romana? Sotul spune ca nu poate sa o mai ajute, totusi exista anumite obligatii legale privind pensia alimentara, chiar si in Moldova.
Mesajul se adreseaza doar celor din Bucuresti, presupun? Dar in Moldova, daca s-ar intoarce acasa, nu ar avea unde sa locuiasca?
Ți-am trimis un mesaj în privat.
Mier Mai 08, 2013 7:43 am Scris de Irina
Am primit mesajele si ma simt si mai impresionata de povestea Liubei. Cumva am rezonat cu povestea datorita unor situatii asemanatoare pe care le-am vazut indeaproape. Am intrebat in primul rind pentru ca ma gindeam ca poate gasesc vreo solutie de aici, de la distanta, insa e o situatie destul de complicata. Poate problema ei ar putea fi adusa in atentia vreunei asociatii umanitare, care sa poata studia complet cazul, problemele legislative care se ridica ma depasesc.
In afara orasului sint familii care platesc pentru ingrijirea unei case de vacanta, asigurind si locuinta totodata, poate in ultima instanta ar fi si aceasta o solutie?
In afara orasului sint familii care platesc pentru ingrijirea unei case de vacanta, asigurind si locuinta totodata, poate in ultima instanta ar fi si aceasta o solutie?
Mier Mai 08, 2013 9:48 am Scris de ((Gabriel))
Irina a scris:Am primit mesajele si ma simt si mai impresionata de povestea Liubei. Cumva am rezonat cu povestea datorita unor situatii asemanatoare pe care le-am vazut indeaproape. Am intrebat in primul rind pentru ca ma gindeam ca poate gasesc vreo solutie de aici, de la distanta, insa e o situatie destul de complicata. Poate problema ei ar putea fi adusa in atentia vreunei asociatii umanitare, care sa poata studia complet cazul, problemele legislative care se ridica ma depasesc.
In afara orasului sint familii care platesc pentru ingrijirea unei case de vacanta, asigurind si locuinta totodata, poate in ultima instanta ar fi si aceasta o solutie?
Din păcate, Liuba e cam reticentă la ofertele din afara Bucureștiului. Îi este teamă, pentru că e o femeie singură (n-are un bărbat care s-o îndrume, care să verifice, care să-i asigure cât-de-cât o protecție familială), iar trei dintre copii sunt la grădiniță, respectiv la școală aici. E cam greu să te muți în necunoscut și să o iei de la zero acolo. Problema e că nici nu prea are de ales, căci stă cu evacuarea la ușă.
Sper s-o ajute Dumnezeu să găsească ceva.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|