Eu sint dispusa sa platesc pentru a-mi face propriile prelucrari (respectiv materialele in sine). Sint convinsa ca sint firme care au prelucrari muuuuult mai reusite decit ce pot eu sa fac, insa satisfactia ca modelul respectiv iese din miinile mele cu totul nu se compara. In fiecare model pe care il cos gasesc multe de criticat, nu sint niciodata multumita si duc in permanenta o lupta cu mine de a ma autodepasi. Sint inca foarte la inceput si ma supar eu pe mine ca nu stiu mai mult.
De ex. le admir pe fetele care lucreaza modele de la firme renumite, insa si daca as primi kit-ul gratis as prefera sa incerc sa prelucrez eu modelul respectiv si sa lucrez ce am facut eu (desi calitatea rezultatului poate va fi indoilenica).

Interesant ce ai scris Irina.
Din punctul meu de vedere eu punctez pe broderia in sine, asta e preocuparea mea principala. La asta ma pricep cel mai bine, iar modelul il aleg daca imi place pur si simplu, nu as sti sa-l evaluez dupa anumite criterii. Cu siguranta ca stand cu voi, am inceput sa am si eu anumite repere, pe care nu le aveam inainte.
Eu ma gandesc foarte des daca merita osteneala unor modele cu multe culori, sau la fel de bine sunt si cele cu mai putine. Probabil ca depinde mult de preferintele propri si de placerea fiecarea de a goblena.
Nu cred ca ne putem orienta intr-o singura directie, important sa fie pe gustul propriu cand cosi ceva.
Nu ma pricep la prelucrari, nici nu mi-as dori, asta nu inseamna ca nu admir pe cine le face, iar daca le si lucreaza e ideal, dar nu intra in interesul meu.
In ultimul timp in preferintele mele nu mai sunt doar goblenele, fetele de masa, perdele chiar...si tot ce poate infrumuseta o casa, probabil si de asta detasarea de goblenele cu cat mai multe culori.
Probabil ca am deviat de la subiect, dar ne putem amplifica orizontul cusuturilor si in alte directi, nu neaparat in dorinta de a reproduce cat mai aproape de original al unor tablouri.

Anastassia, inteleg ca de fapt vrei sa treci de partea celalta, nu mai vrei sa cumperi ceva ce poti face singura. Creatia e un proces pasionant de invatare constanta si perfectionarea vine din incercari si erori. Aici e nevoie de atentie suplimentara, pentru ca atunci cind ne hotarim sa nu mai cumparam ceea ce putem noi sa facem, trebuie sa facem eforturi ca realizarile noastre sa fie cel putin la nivelul celor pe care le-am putea cumpara, alfel nu se merita efortul.

Mi-a placut mult ce ai scris, Mary. Explorarea broderiei cu infinitele ei posibilitati, puncte si materiale abordabile, este pasionanta in sine. Eu nu intentionez sa renunt definitiv la coaserea goblenelor, insa de obicei aleg modele la care sa pot face eu modificari - fie la culori, materiale, trecerea din cruciultia in petit point si invers, fire speciale, montaj, fie direct pe diagrama. M-as plictisi fantastic sa cos modele simple, jumatate fond, sau la care n-as putea sa corectez modelul daca mi se pare ceva in neregula.
Iar obiectele utilitare au doua atu-uri in plus fata de tablourile cusute: 1 - e greu sa nu fii original, prin material, culori sau montaj si 2 - obiectele cu valoare utilitara sint si mai atractive cind sint decorate cu broderii care le transforma in decoratiuni interioare.
Problema goblenurilor pe care am ridicat-o aici este cea pe care ai pus-o si tu in celalat subiect: cine si cum le stabileste valoarea? Exista experti care sa le poata evalua corect, sau nu este cazul, fiind doar reproduceri? Au valoare in sine sau prin inramare si potrivirea cu interiorul? Sau au doar o valoare sentimentala, al carui pret il stabileste cumparatorul/posesorul?

Iar ca preferinta personala, prefer o casa decorata cu obiecte cusute, goblenuri reusite (nu conteaza daca sint reproduceri dupa tablouri, modele de serie sau create specialpentru goblen sau originale) si obiecte artizanale, uneia decorata cu tablouri de bilci, reproduceri listate dupa tablouri si Rapirea din Serai si de asemenea o prefer unei case cu picturi originale si scumpe, dar hidoase si cu perne si cuverturi scumpe, dar in culori tipatoare precum fustele tigancilor. (A nu se intelege ca fustele tigancilor sint ceva rau. Dar nu le-as pune pe perete si cred ca nici ele n-ar face-o)

Pozitiv e faptul ca in timp am reusit sa ne indepartam, de kituri, a nu se intelege excluderea lor. Binenteles fiecare cu propriile preferinte.

Nu orice unicat este o piesa de arta, dar orice piesa de arta este unica. Unicitatea lucrarii de arta este garantata prin aceea ca artistul nu si-ar putea copia perfect lucrarea nici daca ar dori s-o faca. Nu intamplator arta e creata iar kitschurile sunt fabricate in cate exemplare e nevoie. Ceva ce poate fi copiat este in cel mai bun dintre cazuri un lucru bine mestesterit.

Astea fiind spuse, nu e nimic rau in produsele de serie. Absolut toate lucrurile UTILE si INDISPENSABILE din viata noastra (de ex. hainele si mancarea) sunt de fapt produse executate in serie. Lucrurile necesare doar unui numar redus de oameni se produc in serii mici si au valoare relativ mare (v. medicamentele) si invers. Pe scurt, este vorba despre celebrul mecanism de fixare a preturilor prin cerere si oferta, mecanism caruia nici arta nu i se sustrage. Prin urmare, raritatea va fi scumpa iar unicitatea nepretuita.

Spre deosebire de lucrurile utile (bunuri de consum) menite a fi folosite si consumate, lucrarile de arta ne furnizeaza "doar" bucurii estetice. Aceste bunuri nu se consuma, ci sunt conservate si restaurate atunci cand e cazul. Arta este elitista, nicidecum democratica. Ea se adreseaza elitelor instruite sa o inteleaga si sa o aprecieze, nicidecum majoritatii populatiei. Nu intamplator n-ati vazut niciodata cozi la galeriile sau muzeele de arta.

Indiferent cat de bine ar fi diagramate si cusute, n-as spune ca goblenurile unicat sunt lucrari de arta pentru simplul motiv ca ele reprezinta copii ale unor lucrari. Mai mult, ele ar putea fi reproduse dar autorul lor alege sa n-o faca. Cand asemenea goblenuri folosesc peste 100 de culori ele uluiesc si coplesesc privitorul, parand copii fotografice ale unor capodopere . In cazul lor e platita dexteritatea, rabdarea, pasiunea, acuratetea si frumusetea iar unicitatea goblenului sporeste pretul desi, sincer vorbind, unicitatea aceea nu poate fi dovedita ci doar declarata si crezuta sub cuvant de onoare.

Sigur n-ati fost la Luvru, daca spuneti ca nu sint cozi la muzee  

Arta in sine are intotdeauna un alt scop decit bucuria estetica. Cel care ramine cu intelegerea ei doar la acest nivel, este la rindul sau un produs al societatii de consum contemporane.
Edit: sa ma explic un pic, nu am avut timp sa scriu mai mult mai devreme. Arta intotdeauna a folosit simboluri, arhetipuri si tehnici bine definite, si a avut in spate un temei puternic in filozofie sau religie, insa in societatea noastra relevarea acestor simboluri publicului larg ar duce la pierderea unor venituri semnificative ale celor care vind produse fara substanta pe post de arta. Nu se poate pune calus celor care inca mai scriu despre adincimea artei si istoria ei, insa preturile acestor informatii, fie ele tiparite sau direct de la sursa (cursuri, conferinte) si mediatizarea lor slaba sint prohibitive.

Daca orice opera de arta este unicat si catalogati reproducerile drept kitsch (desi kitsch-ul se refera la o reproducere de slaba calitate si mai are si alte intelesuri), atunci in ce categorie intra posterele cu tablourile pictorilor, printate chiar de pictori? Sint ele kitsch sau o arta facuta accesibila si publicului larg, nu doar elitelor?

Ultima editare efectuata de catre Irina in Vin Oct 18, 2013 8:55 pm, editata de 1 ori (Motiv : completare)

De fapt, problema incadrarii goblenului in categoria artei este una mai delicata.
Goblenul, ca si celelalte doua arte conexe, broderia si tapiseria, spre deosebire de celelalte arte vizuale, necesita trecerea prin cel putin 3 etape de creatie. Prima etapa este crearea imaginii de referinta, aceasta intra in categoria desen/pictura. Apoi etapa migaloasa de transformare a imaginii de referinta in diagrama, fie ca este desenul pentru broderia de transfer si majoritatea tapiseriei, fie ca este o diagrama pe o grila de caroiaj, precum la goblen si celelalte broderii la care se numara ("counted cross stitch" este o denumire expresiva in engleza). Aceasta etapa nu inseamna doar redesenarea ci si alegerea materialelor specifice: pinza si fire. Iar a treia etapa si ultima este realizarea efectiva, prin coasere sau tesere, depinde de proiectul initial.
Din acest motiv, in prezent s-a ajuns ca de cele mai multe ori cele trei etape sa fie realizate de persoane diferite. Colaborarea intre pictori si firmele producatoare de kituri este bine cunoscuta, de asemenea este cunoscuta si munca unor designeri de a prelua tapiserii vechi lucrate in alte tehnici, pe diagrame pentru cruciulita. A treia etapa o realizeaza uneori creatorul insusi, sau o persoana angajata spre a lucra modelul-etalon de prezentare, sau altcineva, cum am fi noi.

Deci daca imaginea de referinta, dupa care s-a realizat schema, a fost arta, exista inca doua etape in care putem sa raminem in categoria artistica, prin pastrarea caracteristicilor imaginii initiale, sau putem sa ne pierdem in kitsch, inteles ca reproducere nereusita, daca au fost alese gresit culorile, pinza, sau realizarea este defectuoasa, sau chiar daca obiectul pe care este aplicata broderia este de joasa calitate.
De aceea eu nu consider ca goblenurile de serie sint in mod automat kitsch, cita vreme prelucrarile si realizarea sint de calitate. Ezitarile mari le am tocmai cind vine vorba de reproduceri dupa tablouri consacrate. Cele trei etape de realizare ar trebui parcurse ca ansamblu, de la inceput, cu scopul realizarii unui goblen, pentru a putea sa ne situam in aria artistica si a putea considera un model original.
De asemenea, vremurile s-au schimbat. Arta este difuzata pe canale din ce in ce mai largi si foarte noi fata de miile de ani dinainte. Daca pentru a avea acces la o pictura trebuia sa ne deplasam in cladirea unde era amplasata, acum putem sa o regasim intr-o fotografie sau intr-o plansa, sau intr-o fotocopie inramata destinata infrumusetarii casei noastre. Cita vreme multiplicarea literaturii, a tablourilor clasice, nu le face pe acestea sa-si piarda valoarea artistica, nu vad motivul pentru care multiplicarea unei diagrame de goblen sau a unei tapiserii, ar reduce valoarea artistica a modelului in sine. Valoarea de piata a unui astfel de model este de asemenea evaluabila diferit fata de o pictura. Putem pune un pret fiecareia dintre etape. Tabloul original, diagrama si goblenul pot fi vindute fiecare individual. De aceea eu as considera un goblen unicat doar daca toate trei etapele au trecut prin mina aceleiasi persoane si nu se vind primele doua etape, respectiv, diagrama si pictura, ci doar rezultatul final.
Daca imaginea, pictura cu acul, este totodata si artistica in toate trei etapele ei, acesteia i-as da un pret cit o tapiserie originala manufacturata de Gobelin, fiind acelasi lucru. Un goblen prelucrat dupa o pictura deja vinduta sau deja existenta/cunoscuta, nu mai este unicat, chiar daca prelucrarea si executarea au trecut printr-o singura mina si nu s-au redistribuit. Iar un goblen unicat in acceptiunea de mai sus, care reprezinta doar o mizagaleala, nu ar avea pentru mine nici o valoare, oricit ar fi el de unicat.

Iar cit despre kitsch, sa nu credeti ca e asa de simpla treaba cu el. Nu este arta, pentru ca nu are nici un mesaj de transmis, dar asta nu inseamna ca nu foloseste o anumita simbolistica. Kitsch-ul foloseste tehnici de manipulare complexe, astfel incit o data iesit in lume, "cheile" de activare din el il fac sa se automultiplice, datorita celor care sint atrasi de mesajul "cumpara-ma" inclus in el. Este un produs al erei industriale, unde supraproductia a impins proprietarii de afaceri sa creeze nevoi artificiale de cumparare, pentru a-si vinde produsele in cantitate cit mai mare, iar competitia i-a impins sa renunte la estetica in favoarea unui pret redus.


De asemenea, observ ca ati asimilat direct dilema mea unei dileme comerciale, pe cind eu aveam o dilema de alta natura.
Apropo de aspectul comercial, produs de serie versus produs unicat, acesta nu ne lamureste asupra aspectului artistic ci doar asupra unui pret convenit in cadrul societatii de consum si reglat de mecanismele de piata, o simptoma vizibila la dumneavoastra si care este de data recenta. Cum am spus si in mesajul precedent, acest mod de evaluare este specific societatii de consum, care de aceea se si numeste "de consum", pentru ca bunurile nu sint produse si evaluate in mod absolut, ci sint evaluate functie de durata lor de viata si ritmul in care sint produse, scopul final fiind impus de marele capital, anume o durata de viata cit mai mica, un ritm de productie mare si un adaos comercial maxim. Rezultatul il vedem, nu doar ca traim din ce in ce mai prost, ne hranim din ce in ce mai prost, sintem din ce in ce mai slab edicati, avem din ce in ce mai mult timp liber si sintem din ce in ce mai prost platiti, ci in plus am pierdut si notiunea de "valoare", transferam totul in pret. Am fost scosi brutal din absolut si aruncati cu forta in masina de facut bani a unor "elite" (termenul este nepotrivit, elitele ar trebui sa fie lideri, ori aici vorbim despre avere si putere) care doresc din ce in ce mai multi bani si atit.  Arta nu este facuta pentru ei, ei doar doresc sa fie singurii care o detin.

Irina,

Ai o viziune distorsionata asupra capitalismului pe care-l interpretezi in maniera sablonarda deprinsa in anii comunismului. Nu este locul sa te corectez aici, dar am sa incerc sa iti clintesc macar una dintre convingerile abia exprimate.
Cand am ajuns in America, acum aproape 30 de ani, tara aia producea de toate si avea o economie extrem de robusta. Comertul liber a facut insa posibila aparitia pe piata a marfurilor straine ieftine si din ce in ce mai bune. Americanii, ca toti oamenii de altfel, nu cumpara un produs prost sau urat doar pentru ca este american si e mai scump. Consumatorii americani au alungat industria americana in China prin aceea ca au preferat sa plateasca cat mai putin pentru bunurile de care aveau nevoie si doar asiaticii puteau oferi marfuri a caror manopera costa un dolar sau doi. Pe la inceputul anilor 90 a existat o reactie disperata de protejare a locurilor de munca si companiilor americane si produsele inca fabricate in America erau etichetate vizibil si ostentativ "made in USA" iar mediile de comuinicare fluturau intens sloganul "buy American" (sa cumparam marfa americana). Populatia a continuat sa cumpere ieftin,  nu patriootic si atunci, ca sa nu dea faliment in chip "patriotic", murind din lipsa de comenzi in tara, firmele americane s-au stramutat in China si, folosind mana de lucru locala au ramas in activitate, ba chiar si-au imbunatatit situatia financiara si din companii muribunde au devenit din nou prospere, furnizand americanilor ceea ce-si doreau:lucruri bune la preturi cat mai mici cu putinta. Reversul medaliei este acela ca americanii si-au pierdut industria si locurile de munca, au fost nevoiti sa lucreze mai mult pentru salarii din ce in ce mai mici, au saracit iar acum nici daca ar vrea sa plateasca mai mult si sa-si aduca fabricile si locurile de munca  inapoi, nu mai au cu ce s-o faca. In America s-au inventat televizoarele si azi nu mai exista niciun producator autohton de televizoare. Exemplul asta poate fi intarit cu mii de alte exemple similare. In situatia asta s-a ajuns prin voia "maselor muncitoare, a cumparatorilor, consumatorilor" si teama de faliment, nu prin foamea de profit a patronilor verosi si cinici. Industria si agricultura romaneasca dimpreuna cu locurile de munca din Romania au fost desfiintate de aparitia pe piata a unor produse mai bune si/sau mai ieftine decat cele produse de noi, de concurenta libera precum si de libertatea noastra de a alege ceea ce vrem sau putem sa cumparam. Ne place insa sa pozam in patrioti si napastuiti acolo unde de fapt ne taiem singuri craca de sub picioare.
Am oferit aceasta perspectiva deoarece nu este prima oara cand am observat ca avansezi niste explicatii patriotarde de coloratura stacojie. Si eu imi iubesc tara si semenii, dar nu din obligatie patriotica, iar daca undeva suntem nedemni, lenesi sau parsivi nu voi numi asta altfel doar pentru a deforma realitatea in favoarea noastra. Schimbarea in bine incepe acolo unde admitem ca e rau, ca suntem rai si ca se poate si altfel.

Nu inteleg ce legatura au tara si patriotismul cu economia de consum si cu atit mai putin cu estetica. Dumneavoastra ati confundat diferenta de categorie filozofica pe care am avansat-o eu, cea intre notiunea de valoare si notiunea de pret, cu notiunile economice de produs de serie si produs unicat, cerere si oferta. Iar problema principala, a originalului si multiplicarii lui, v-a scapat complet. De asemenea confundati economia de consum cu economia capitalista, intelegind implicit ca eu am contestat capitalismul. Si cum pentru unii "cine nu e cu noi, e impotriva noastra", m-ati etichetat de comunista si cum comunistii, se stie, sint romani cu totii, iacata si gindirea patriotarda.  

Eu chiar am mentionat ca refuzati sa priviti din alt punct de vedere decit material si acum o dovediti din nou. Din pacate, ati folosit un antiargument pentru ideile dvs. Ce-mi spuneti dvs despre mutarea in China a industriei inseamna exact ce am spus eu. Un nivel de trai mai prost atit pentru americani, care si-au pierdut locurile de munca si un nivel de trai si mai prost pentru chinezi. Ar trebui sa vedeti "fabricile" chinezesti, chiar si pe Youtube puteti gasi asa ceva, sint copii penibile dupa filmul lui Chaplin Modern Times. Iar rezultatul a fost de 2 ori prost, chiar si pt investitori, pentru ca si-au exportat capitalul in China iar rezultatul este ca USA a devenit o tara cu o datorie de 100% din PIB. Falimentara, cu alte cuvinte.
Motivul a fost diferit de ce spuneti dvs. Nu dorinta de a oferi produse mai ieftine ci dorinta de a oferi produse mai ieftine cu un profit mai mare si nevoia de a reduce cheltuiala sociala cu muncitorii, cea pentru concedii medicale, concedii de maternitate, absente, accidente de munca etc, lucruri pe care nu le puteau evita in tara de bastina insa in China... sau in Romania post-revolutionara... hmmm. Romania insa a luptat din rasputeri (parca ne cadea greu sa luam banii altora), avind grija sa ofere o instabilitate legislativa proverbiala  Chinezii clar se orienteaza si ei spre mai bine si deci Romania e luata cu asalt de chinezi care solicita cetatenie.  
Acest lucru a fost practicat de mult de fostele imperii (Nota: "imperiu" nu "imperialism", ok?), GB exportind capital in India si tarile africane, unde a pierdut enorm o data cu pierderea teritoriilor, Franta in Algeria etc. Pe atunci, ca sa faci asa ceva trebuia sa cuceresti teritoriile respective, acum nu se mai poate si deci e mai scump si mai putin rentabil.
Asta nu inseamna ca au avut de pierdut corporatiile. De cind cu globalizarea, discutam despre corporatii multinationale si macroeconomie, iar patronii verosi se mai regasesc doar in cartile de economie politica.

Pff... chiar nu voiam sa ajung la discutii despre economie, imi cer scuze de la cei care nu sint interesati de asa ceva.

O, nu, dimpotriva e o discutie cat se poate de interesanta si te admir Irina pt. gandirea sanatoasa care o ai. Iti impartasesc punctul de vedere.
Si as mai adauga ceva: intentia multor gobleniste de a coase goblene cat mai aproape de imaginea prelucrata se explica si ca un elogiu facut acelei picturi, elogiu facut pictorului insusi. Eu cel putin asa simt. De-aici lipsa de interes pt. vanzarea lor, a multora dintre fete. Ne bucuram sa avem pe perete acel goblen prin care ne-am aratat admiratia fata de pictura respectiva.

Scarlet, ai exprimat perfect ceea ce simt.