O sa incep cu o lucrare care vorbeste de la sine.

Cliseele, ca si ideile preconcepute, lipesc o eticheta pe un obiect sau eveniment, intiparind in imaginarul colectiv acea eticheta in locul obiectului/evenimentului in sine. Ele saracesc viata in mod inevitabil si ne impiedica sa patrundem dincolo de suprafata. Rolul lor este in principal comercial, incurajind consumul unor produse inutile sau de prost gust, insa usor de realizat.
Astfel, asociem Craciunul cu Mos Craciun, o inventie Coca-Cola, cu oameni de zapada, fulgi de nea si globulete, in loc de nasterea lui Hristos. Pastele cu iepurasul si nu cu Invierea. Octombrie cu Halloween si nu cu toamna si recoltele. Ursuletul de plus se alipeste vrind-nevrind copilariei.
Motivul? Sa luam de exemplu Craciunul. Aceasta sarbatoare nici nu are sens in afara credintei crestine. Insa in societatile in care consumul este pe primul plan, orice sarbatoare inseamna cresterea vinzarilor. Sarbatoarea inseamna sarbatorire, deci pregatiri speciale si respectiv cheltuieli suplimentare. Ori cum poti sa atragi clienti din alte religii daca nu le oferi simboluri non-religioase pe care sa le asocieze cu evenimentul?
Daca revizitam dictonul latin "panem et circensem", cliseele festiviste devin o parte din circul destinat controlului maselor prin devierea atentiei de la subiectele importante.
Individul isi poate gasi scaparea din tirania cliseelor doar cautind sa judece singur in forul sau interior, raportindu-se la valori personale, fara sa se lase furat de valul festivist al reclamelor si evitind calea minimei rezistente - ce-i mai abundent si mai usor accesibil este de multe ori o tentatie ilicita.