Cufarul comorilor

Cred ca fiecare din noi are mici comori lucrate de mama, bunica sau strabunica. Bijuterii pe care le pastreaza cu sfintenie in racoarea sofonierului si pe care, din cand in cand, le scoate si le admira, cu ochii umezi de emotia amintirii. Va invit sa le impartasim si sa ne amintim, totodata, de acele fiinte dragi care, cu rabdare si dragoste de frumos, ne-au initiat in lucrul de mana.

Sa vedeti cate "comori" am eu de la bunica mea... Cate servetele brodate, cate macrameuri... Cand o sa le scot de la pastrare, o sa le fac poze si o sa le pun aici...

Delia, de-abia astept sa vad poze cu "comorile" tale...

O idee foarte buna cu acest subiect, asteptam sa vedem cine si ce tine in cufarul aurit. Dar cine isi ia inima in dinti ca sa sparga gheata?

Acesta este un prosop, unul din cele mai colorate lucruri cusute. Majoritatea sunt cusute cu negru, chiar si costumele populare.

si perechea lui

Cat de frumoase sunt, Ioanaviorela! Danteluta e facuta la mana?

da, este facuta la mana. in curand o sa mai vin cu poze.

Foarte frumoase prosoape. te asteptam cu poze.

Eu nu as vede sa cos pe panza aceea, la cat este de deasa.Ce ochi si cata rabdare aveau femeile inainte.

aneta a scris:Eu nu as vede sa cos pe panza aceea, la cat este de deasa.Ce ochi si cata rabdare aveau femeile inainte.

mare adevar ai grait!

Wow...superbe prosoapele...

 

Chiar ma uimesc toate culorile vii, in Ardeal si eu stiam ca s-a cusut mult cu negru. Am mai vazut pe la televizor niste doamne care teseau cu margele pentru costume de nunti, tot cu negru. Sint cusute in punct de chilim, deosebite! Iar danteluta de la primul e atit de fin crosetata!  

Eu nu reusesc sa inteleg cum le scoteau atit de albe la spalat. Se fierbeau cu soda de rufe, parca. Soda de rufe o fi totuna cu soda caustica?

Nu stiu cum procedau sa le scoata asa de albe. Din pacate bunica a murit cand eu aveam 7 ani, nu a reusit sa ma invete multe lucruri. Rochia minunata a Deliei m-a indemnat sa deschid cufarul cu amintiri. Acuma am probleme cu aparatul de fotografiat, revin in curand cu poze.  

Va mai amintiti pastilele albastre pentru albit rufe?
Panza cred ca este atat de alba si datorita fibrei din care era facuta si apoi tesuta de bunele si strabunele noastre.
Eu imi amintesc bunica mea intr-o camera cu fereastra nu prea mare, intunecata datorita umbrelor ce le facea mastodontul de razboi pentru tesut; dar cand soarele apunea si intrau pe fereastra ultimele raze rosiatice, atunci....exploda de culoare silueta bunicii. Daca inchid ochii o si vad in acea lumina, stralucind cu o aura deasupra - datorita coditelor pe care le purta ca o corola, infasurate in jurul capului - ca o fiinta nepamanteasca, cu mainile mici si scorojite de munca pamantului, - zambind si cantand cu voce usoara si povestindu-mi la randu-i despre bunii si strabunii ei.
Vreti sa faceti un exercitiu de imaginatie....inchideti si voi un pic ochii si puneti in balanta pe "cei" ce dau "tendinta" in orice...oameni sofisticati cu nenumarate studii pe intreg mapamondul.....si poate asa ne explicam uneori de unde izvoraste dorinta noastra cea mai secreta de a ne intoarce macar un pic...la origini .

Aneta, ce frumos povestesti... O sa fii o bunica fenomenala...   

Imi place sa intru pe aici in fiecare dimineata . Ioanaviorela prosoapele sunt o splendoare !
Aneta imi place asa mult sa te citesc de fiecare data ! Mai scrie-ne !

Ioanaviorela, prosoapele sunt cusute sau tesute?
La noi in zona trece raul Suceava, iar vara se ducea la spalat albit pe prund. Procedeul era urmatorul..se spalau prosoapele tesute, ii si tot ce era, dupa care se lasau cu sapun si se lasau la soare..pana aproape se uscau..dupa se bagau iar in apa si se repeta operatiune..pana disparea or ce pata..si se facea totul de un alb imaculat. Nu va imaginati mirosul de curat.
Aneta, povestile tale sunt comune multora din noi.


Sa va dau si ceva din cufarul de acasa.

Aneta ai un dar de a povesti, si imi place la nebunie.

Foarte frumos modelul Mary !

Ce frumusete, Mary!
Eu am doar niste macrameuri, insa sunt in tara. Aici am doar o fata de masa. Acum, ca mama nu mai e, deodata tot ce e lucrat de mana ei a capatat o valoare inestimabila...

Hai sa va dau o idee pentru mileurile bunicii, pe care le avem aruncate pe undeva printr-un sertar fiindca nu se mai purtau.
V-am spus doar ca ne inteleptim odata cu trecerea anilor...


Simplu, nu?

...Si elegant, Aneta!   

Ce elegant e. Intra-devar, si util, asa il vezi tot timpul.

Ce ie frumoasa! Iar pernuta este foarte eleganta. Nu m-as fi gandit la varianta aceasta de punere in scena.
Imi place mult topicul acesta.