La chinezi si coreeni - mi-e destul de greu sa diferentiez sursa modelelor, dar cred ca multi chinezi lucreaza din reviste coreene si invers - se gasesc extremele. Modele superbe si extrem de mari si grele, dar si culmi ale kitsch-ului.
Am vizitat multe galerii ale chinezilor si am vazut ca unii lucreaza pe banda rulanta modele tip - culori tipatoare, trasaturi specifice desenelor animate manga, contururi simpliste si in general tot ce ia ochii pe tarabe, se lucreaza repede si cu o cheltuiala minima si se presupune ca se vinde bine la publicul larg. Acele mici obiecte pe care le primim si le invirtim prin casa si nu le aruncam de jena fata de cel care ne-a cadorisit cu ele. O degradare a notiunii insasi de mestesug.


Dar unde ar fi arta in lucrul de mina? Cred ca arta e atunci cind dai ce poti mai bine, cu migala si rabdare, in obiecte unicat si nu facute pe banda. Atunci cind nu te gindesti la pret de vinzare sau cheltuieli si nici la vreun profit imediat. Acest gen de obiecte te lasa de obicei visator si pur si simplu nu li se poate pune un pret. Cele care de obicei se fac pentru a fi date cadou sau donate, ale caror creatori mor de obicei saraci, primindu-si plata mai mult in ceruri decit pe acest pamint. Si care la licitatie, dupa ani multi, se ridica la sume uriase, fiind unice si irepetabile.