Frumos si util subiect ai ales sa tratezi, Irina. In epoca in care traim a fi alfabetizat foto si video devine tot mai mult o necesitate, nu ca in trecut, doar un talent sau un hobby. Ganditi-va ca toata lumea poate vedea si intelege aproape la fel un sir de imagini. Imaginile sunt mai expresive decat cuvintele, ca sa nu mai spun ca ele nici nu trebuie traduse pentru a fi inteles de oricine la fel! Cei/cele dintre dvs care au experienta emigrarii sau calatoriilor in locuri noi, necunoscute, stiu cat de des recurgem la creion si hartie pentru a desena si trimite la tinta conversatia cu oamenii de pe alte meleaguri. De aceeaa se zice, si nu in mod eronat, ca o fotografie valoreaza cat 1000 de cuvinte.

Ca sa spun cele de mai sus mi-au trebuit 126 cuvinte. Cam 13% din potentialul unei singure fotografii Da, stiu, nu prea vreti sa mai invatati ceva nou. Vremea invatatului a ramas in urma si voi va exprimati cel mai bine prin cusut. Doar ca si goblenul trebuie fotografiat daca vreti sa-l vada si sa-l inteleaga cat mai multa lume (potentiali clienti sau admiratori). Deci Irina are dreptate indrumandu-va sa invatati alfabetul fotografiei, adica ala care va ingadui sa "cititi" corect o fotografie si sa o "scrieti" corect.

Ca unul care a iubit si fotografia si a petrecut mult timp cu aparatul de fotografiat in mana, va sugerez sa intelegeti aparatul fotografic ca fiind un ochi strain inzestrat cu o memorie pe care intipareste tot ceea ce ii dati voie sa priveasca. Ochiul asta priveste doar o fractiune de secunda la lumea din jur, adica atat cat i se da voie sa o faca atunci cand se apasa declansatorul. Ca si ochiul omenesc, daca lumina nu este destula aparatul se va chinui sa inteleaga ce vede in fractiunea aceea de secunda cat dureaza realizarea unei fotografii si ceea ce veti obtine va fi o imagine intunecata si fara contururi clare. Prea multa lumina va "orbi" ochiul aparatului si el va inregistra o imensa pata alba (de lumina). O fotografie buna inseamna sa dam aparatului de fotografiat exact lumina necesara pentru a zari si memora perfect tot ce e se gasea in fata lui.
Lumina suficienta se poate furniza in doua feluri: 1) fie variind pupila aparatului fotografic (diafragma), adica fanta prin care trece lumina, fie 2) timpul de expunere a ochiului fotografic la lumina existenta (viteza de lucru). Adeseori si una si alta.

Astfel, daca lumina e prea puternica vom inchide pupila (diafragma aparatului) si vom lasa o fanta mica pri care sa treaca lumina aceea abundenta. Sau putem tine ochiul aparatului deschis un timp mult mai scurt si atunci obtinem acelasi rezultat, pe retina ajungand mai putina lumina. E ca atunci cand tragem perdeaua la fereastra pentru ca bate soarele prea tare si lasam doar o mica deschidere pe unde sa intre lumina puternica de afara sau, dimpotriva, tragem perdeaua sa intra mai multa lumina daca e innorat sau se insereaza.

Acum altceva! Nu stiu daca v-ati dat seama ca atunci cand priviti in jur doar obiectele pe care le priviti sunt clare, clar focusate, in timp ce restul (campul vizual periferic) pluteste vag in ceata. Practic tot ce se gaseste in fata su in spatele obiectului privit, in lateral, deasupra sau dedesubt ramane oarecum in ceata. Nu putem privi la televizor si citi o carte in acelasi timp pentru ca cele doua obiecte sunt la distante diferite si ochiul nostru se poate concentra doar asupra unuia singur.  Lucrul asta pe oameni nu-i deranjeaza prea mult pentru ca oriunde am privi activ, focalizandune atentia, zona respectiva ne apare cu claritate. Noi de fapt "pipaim" cu vederea lucrurile care ni se par importante. Miscarea de pipaire a obiectelor cu ajutorul ochilor este comandata de vointa noastra si se face atat de prompt incat ni se pare ca vedem tot ce-i de vazut in campul nostru vizual. In realitate vedem doar ceea ce dorim sa vedem, ceea ce ne intereseaza. Aparatul fotografic lucreaza la fel, doar ca noi trebuie sa-i reglam "distanta" la care se afla obiectul pe care dorim sa-l "vada" clar. Daca avem unul din aceste aparate fotografice tembele (automate), ne lasam pe mana lui sa ghiceasca el ce am vrut sa imortalizam si sa-si regleze el cantitatea de lumina necesara. De exemplu, vrem sa fotografiem doi copii care se joaca in dosul unei tufe si fotografia ne va arata cu maxima claritate frunzele tufei si in ceata copii, desi noi am privit copii si i-am zarit clar cand am declansat. Aparatul a vazut mai degraba tufa, nu copiii.

Sa rezumam. Ca si in cazul ochiului omenesc, aparatele de fotografiat opereaza cu trei parametri. Acestia sunt: DIAFRAGMA (ochiului), VITEZA (intre doua clipiri) si DISTANTA pana la obiectul fotografiat. Directia din care pica lumina si alegerea inspirata a celor trei parametri de mai sus va vor da perfectiunea pozei, nicidecum pretul platit pentru aparatul de fotografiat. Cineva care stie ce face va realiza poze surprinzator de bune si cu un aparat ieftin, de calitate scazuta, in timp ce un novice va realiza poze surprinzator de proaste, indiferent cat de scump si de bun a fost aparatul fotografic folosit.

Aparatele de fotografiat ieftine sunt aparatele care functioneaza pe modul automat, adica acelea unde noi nu avem decat rolul de caraus si tintas, urmand ca aparatul sa ghiceasca el cam care sunt conditiile optime si ce obiect am dorit sa fotografiem de fapt. Aceste fotografii sunt cele facute pe setarea A (automat). Ele sunt cele mai simplu de obtinut, din moment ce nu trebuie sa gandim, ci doar sa ochim, dar adesea ele sunt si cele mai proaste, in special cand urmariti sa fotografiati altceva decat peisaje si grupuri de oameni veseli la o nunta. Daca vreti sa fotografiati ceva precis, un goblen, o pictura, o bijuterie, o floare, sau sa faceti poze in conditii extrem de vitrege (prea multa sau prea putina lumina, ori obiecte aflate in miscare rapida), trebuie sa stiti mai multe despre fotografiere si sa aveti un aparat de fotografiat destept, adica unul care va lasa posibilitatea de a va seta direct si independent, dupa nevoi, atat diafragma cat si viteza, distanta si chiar finetea "filmului" (ISO). Aparatele acestea au o rotita din care puteti seta aparatul pe A (automat),  ochesti si tragi in directia subiectului, P (program), semi automat, Av (Tv) semiautomat sau M (complet manual). In variantele semiautomate P si Av (sau Tv la alte aparate) fie diafragma, fie viteza sunt fixate de fotograf si ceilalti parametri sunt ghiciti de aparat. Abia in varianta complet manuala (M) omul regleaza toti parametri el insusi si rezultatul este intotdeauna cel dorit de el. Irina a pledat mai sus pentru varianta semiautomata P care aduce o imbunatatire fata de varianta complet "idioata" A (automat). Ea are dreptate in sensul ca pare complicat dar nu este chiar asa si cateva experimente va vor lamuri rapid ce inseamna fiecare setare in parte si cum pot fi ele folosite in mod inteligent si creator. Pana ajungeti sa stapaniti bine aparatul de fotografiat fotografiile dvs vor fi cand bune, cand rele, la intamplare, fara sa stiti si sa intelegeti de ce sunt astfel.

Aveti nevoie de lumina destula atunci cand fotografiati goblenuri. Echivalentul unei zile insorite (chiar daca va aflati pe trotuarul umbrit). In interiorul camerelor nu aveti lumina destula si aparatul setat automat isi va "lua" singur lumina destula, fie deschizand ochiul (diafragma) cat mai mult posibil, fie lasand cateva fractiuni de secunda in plus sa treaca lumina prin "ochiul" aparatului, fie ambele in acelasi timp.
Sunt doua necazuri cu fotografiatul in astfel de conditii de lumina putina (dupa nevoile aparatului, nu dupa parerea dvs) si voi folosi in continuare metafore legate de ochi si privire oentru a fi mai explicit.
1) Diafragma deschisa mult (pupila marita ca sa capteze mai multa lumina) face ca aparatul sa devina "miop" si sa nu vada bine decat la o distanta precis determinata. Daca goblenul este un centimetru mai aproape sau mai departe decat distanta la care poate vedea "miopul", gata! imaginea e incetosata. Daca goblenul mai e si inclinat, atunci o parte a lui e mult mai aproape de obiectiv decat e cealalta si e clar ca nu vom avea imagini clare.
2) Timpul prelungit de expunere face ca aparatul sa tremure in mana fotografului si tremuratul asta e un alt motiv ca imaginea rezultata sa fie incetosata, "miscata". Poate u va vine sa credeti, dar inima noastra pompeaza sangele si jeturile astea se numesc puls. Il simtim si numaram la incheietura mainii. Veti fi surprinse sa aflati ca pulsul se simte pana in varful degetelor si aparatul fotografic inregistreaza o mica zvacnitura cand e tinut cu mainile libere. Suficient sa va strice poza facand-o tulbure!De aceea, pentru timpi de expunere mai mici decat a 60-a parte dintr-o secunda e nevoie de un stativ, un trepied. Iar expuneri de 1/60 secunde sunt bune pe lumina din curte, la umbra. Imaginati-va ca in casa aveti lumina care va intra pe ferestre. Ea este de cateva ori mai slaba, mai putina, decat este lumina afara, in curte, ciar si la umbra.
Acum sper ca ati inteles de unde vi se trage neclaritatea pozelor. Nu conteaza cat de bun e aparatul, daca e miscat in timp ce fotografiezi cu el sau daca nu se gaseste la distanta ideala de obiectul fotografierii. Ori astea doua necazuri se intampla obligatoriu atunci cand faceti fotografii la interior.
Spor la fotografiat si sa va bucurati de rezultatele dvs imbunatatite.